Încercând să dau un search pe Google pentru "Caracal", am găsit câteva minunăţii despre care bag seama că s-a mai scris şi pe care greu m-am abţinut să nu le notez. Momentan, am dat peste şapte dintre ele, pe care le atestă chiar şi Wikipedia:1. Fabrica de pâine amplasată de ani buni pe celebra - deja - stradă a Foametei. Ei bine, pentru că nici o minune nu ţine mai mult decât este nevoie, această stradă a fost redenumită "Craiovei".
2. O altă minune la fel de contestată de autorităţi, dar despre care vorbeşte toată suflarea locală este construirea unei clădiri circulare şi uitarea macaralei în interiorul acesteia.
3. Penitenciarul oraşului nu se va muta de pe strada "Libertăţii" pentru următoarele trei milenii, după cum a afirmat viceprimarul urbei. Tot el ne explică faptul că toată treaba asta a început în anul 1950, "când strada pe care se află acum Judecătoria şi unde funcţionau din 1848 Tribunalul şi un loc de detenţie, a primit denumirea «Libertăţii». Mai întâi a dispărut puşcăria şi apoi denumirea străzii. Însă "minunea" s-a păstrat." (Foarte consecvent, nu-i aşa?)
4. Cimitirul de pe strada "Învierii" a dispărut şi el ca minune, întrucât, de mai bine de 50 de ani, denumirea străzii a fost schimbată.
5. În ceea ce priveşte legenda carului răsturnat, acelaşi viceprimar ne spune că legenda s-a născut dintr-o confuzie. Se spune ca atunci când răzvratiţii de la 1848 au fost aduşi cu carul la judecată, la tribunalul din Caracal, acesta s-a răsturnat cu ei. S-a răsturnat carul cu prostimea, cum li se spunea oamenilor din popor. De la prostime la proşti nu a fost prea mare distanţă, pentru oamenii de rând, care nu făceau diferenţa între cei doi termeni şi înţelesul lor de atunci. De acolo Caracalul - oraşul unde s-a răsturnat carul cu proşti. Dar acesta este una dintre verisuni.
6. Pompierii au luat foc într-un incendiu isbucnit în propriul lor sediu de la o instalaţie electrică. Desigur, viceprimarul nu va recunoaşte nicicând una ca asta...
7. Singura minune cruţată a Caracalului: limbile ceasului de la gară indică orele scrise cu caractere arabe pe o parte, iar pe cealaltă, notaţia romană (că de! vorbim despre minuni la fel de magnifice ca cele ale lumii antice). Ceea ce este cel mai interesant este că ora 4 este marcată "IIII".
Cu toate acestea, o nouă minune pare a umple de ceva vreme încoace numeroase pagini dedicate acestui oraş (vezi poza de mai jos), semn clar pentru întreţinerea brandului (deja) Caracal. Adevărul este că, dacă este să facem abstracţie de toate aceste ciudăţenii apuse, urbea despre care vorbim nu mai are, la ora de faţă, nimic special şi nimic pentru care să merite să-ţi abaţi paşii pe acolo, chiar şi pentru o oră.
3 comentarii:
Faza cu ora 4 scrisa IIII este corecta. Nu stiu de ce insista oamenii pe asta. Romanii foloseau pentru 4 atat IV cat si IIII si asta se poate usor observa in diverse inscriptii.
Dar deh, Caracalul macar e "renumit" pt ceva.
Ai dreptate în ceea ce spui. Majoritatea ceasurilor cu notaţie romană folosesc mai degrabă "IIII" decât "IV", notaţie ceva mai "modernă" în epoca antică. Învăţasem prin liceu că un ceasornicar celebru construise un ceas pentru Louis XIV al Franţei, folosind pentru ora 4 semnul "IV". Odată prezentată lucrarea monarhului, acesta a insistat pe modificarea semnului în "IIII". Se spune că, de atunci, s-a preferat această notaţie pentru ceasuri. O altă explicaţie oarecum interesantă ar fi aceea de ordin estetic: pe cealaltă jumătate a ceasului (de la VI la XII), cel mai "greu" număr, ca număr de caractere, este "VIII". Dacă s-ar folosi pentru 4 notaţia "IV", s-ar strica simetria între jumătăţile ceasului, fiind doar două caractere pentru ora 4 şi patru caractere pentru ora 8.
În altă ordine de idei, "IV" era abrevierea pentru zeul Jupiter, aşa că, romanii preferau să noteze "IIII", pentru a nu avea şirul "I II III Jupiter V...". Dar, cum puţini ştiu acestea, orologiul Caracalului rămâne o minune pentru mulţi dintre noi. :)
Nu ştiu despre alte chestiuni, dar prinderea macaralei cu turn fix în fundaţii şi plasarea ei în puţul liftului, este o practică comună. După ce se termină blocul, se demontează tot iar partea din fundaţii rămâne în fundaţie, după care se finisează casa liftului.
Văzând poza cu stâlpii, mi-am adus aminte şi eu de o poză (deşi scria pe ea Caracal, s-ar putea să nu fi fost totuşi de acolo) cu un stâlp de iluminat care trecea prin balcoanele etajelor unu şi doi ale unui bloc, adică puseseră balcoanele în jurul stâlpului.
Trimiteți un comentariu