Elinii - incontestabilii inventatori ai aerodinelor

...Sau, cel puţin, aşa încearcă să ne convingă Wolfgang Petresen, creatorul filmului "NeverEnding Story" ('84), într-una dintre, poate, cele mai mediatizate pelicule ale anului 2004, "Troia" (screendump-ul de din dreapta vorbeşte de la sine).

Istoria pare să ne uimească dezinvolt. În '33, când Wiley Post făcea pentru prima dată înconjurul lumii cu o "pasăre" ce-şi baza sustenţia pe viteza de deplasare, şi nu pe greutatea sa (mai mare decât a aerului), cel mai probabil, tehnologia anticilor depăşise de mult sistemul de propulsie warp şi tocmai se făceau experimente pentru transwarp drive, pentru a cărui promovare se angaja o agenţie de advertising şi PR intergalactic. BTL-ul ales avea să fie, desigur, Enterprise-ul lui J. L. Picard.

Un film cu atât de multe exigenţe (materiale, regizorale, artistice) precum "Troia" are şi pretenţii pe măsură. Or, omiterea la montaj a unui detaliu precum avionul cu pricina poate genera discuţii destul de tăioase despre modul în care unele dintre filmele adresate publicului larg (ca să nu spun mai simpatic) sunt lucrate. Ceea ce este şi mai intrigant este faptul că s-au scos zgomotele de fundal oferite cu atâta dicreţie de motorul plutitor, omiţând-se o suprapunere vizuală. Şi nu este singura gafă de genul.

Există un website care prezintă numeroase gafe cinematografice. Cred că Gamias se numeşte.

Pentru cei care ţin mai puţin la imagini de efect ieftin, ridicatul sprâncenei însoţit de un eventual "yeah, right!"a fost cu siguranţă un impuls încă de prin primele 10-15 minute ale filmului, când apare Brad Pitt într-o minunăţie de cort de paşă, acoperit, desigur, de căldura şi graţia unui trup de femeie.

Un alt aspect care pe mine m-a uimit a fost următorul: ştiam că unul dintre protagonişti este acest Brad Pitt (despre care aş spune că a devenit un brand al Hollywood-ului şi chiar mondial, destul de minuţios lucrat), dar, sincer, mă aşteptam să joace un ORICARE alt rol decât cel al războinicului Ahile. Poate chiar şi pe al Elenei! :). Eram convins că-l va interpreta pe amorezul Paris. Asta până l-am văzut pe Orlando Bloom. Totuşi, Paris are o apariţie redusă atât ca durată, cât şi ca impact în Iliada homerică, şi astfel, pasul doi a fost acela de a-l identifica pe Bra(n)d cu Priam, regele Troiei. Ei bine, nu! Ahile!!! Semizeul caracterizat de Homer prin cele mai "musculoase"expresii care ar putea desemna forţa şi masivitatea fizică. Gurile rele spun că doar cele şase luni de antrenament cu specialişti în body-building l-au scos din belea pe atât de des acoperitul cu femei Brad Pitt. Alte păreri, la care subscriu, susţin că atât talentul cu care se mişcă mai ales în scenele de luptă, cât şi coregrafia pentru acestea sunt impecabile. La fel, nu aş putea omite talentul demonstrat de Peter O’Toole (Priam) prin mimică în anumite momente de prim-plan.

Una peste alta, lăsând la o parte blamul sau lauda peliculei (care este, per total, reuşită) şi chiar pelicula în sine, nu pot să nu mă gândesc la al nostru Sergiu Nicolaescu (atât în rolul lui Sergiu Nicolaescu, cât şi într-al regelui, al slujitorului, al călăreţului, al miresei, al măturei sau chiar al camerei video).

Dar, probabil, o să-i vină şi lui cândva rândul la împins vagoane pe aici.