duminică, 14 septembrie 2008
Binecuvântări de pe hi5
sâmbătă, 5 iulie 2008
Este doar un mit
Într-adevăr, dacă te apuci şi tastezi toata treaba respectivă şi apeşi Enter, ţi se vor umple câteva sute de pagini de text. Dacă arunci un ochi pe conţinut, observi că acesta este repetitiv. De exemplu, în Word 2007, apare ceva în genul "On the Insert tab, the galleries include items that are designed to coordinate with the overall look of your document. You can use these galleries to insert tables, headers, footers, lists, cover pages...". Intre paranteze, se pot pune orice valori cuprinse între 1,2 şi 200,90, respectiv numărul de rânduri şi de paragrafe. Surpriza cea mai mare a fost când am încercat în Word 2003. Conţinutul este următorul: "The quick brown fox jumps over the lazy dog."sau, dacă ai setările pe română, "Agera vulpe maronie sare peste cainele cel lenes.", la fel, propoziţia repetându-se pe câteva sute de pagini.
Părerile sunt împărţite. Unii spun, pe forumuri, că acesta ar fi, de fapt, codul pentru testarea caracterelor. Alţii crde că textul (cel puţin în Word 2007) ar face parte din meniul de Help. Dan zicea că este, de fapt, metoda celor de la Microsoft de a-şi atrage minţi geniale, altfel decât simplele texte şi interviuri.
Spre dezamăgirea băieţilor care şi-au pierdut, pare-se, săptămâni la rând în faţa calculatorului, în speranţa de a câştiga bani grei, am dat peste un DNS (http://support.microsoft.com/kb/q212251/)care nu doar că spulberă speranţele acestora, dar dă şi o explicaţie a "fenomenului", care pare să existe şi în meniul de Help. Pagina are ca titlu "How to insert sample text into a document in Word".
Ei, nu e prea mare dezamăgirea şi nici noutatea că banii se obţin greu, mai ales de la o corpotaţie precum Microsoft. Stau, însă, şi ma gandesc... Oare câţi studenţi nu ar face chetă să-l plătească ei pe Bill Gates pentru un scriptuleţ în Word care să genereze, automat, teza de licenţă, chiar neidentată şi fără note de subsol?
vineri, 20 iunie 2008
luni, 12 mai 2008
Disonanţă vs. Sonare
În primul rând, disonanţa (ca noţiune din psihologie) nu "devine" cognitivă, ci ea este cognitivă prin definiţie, pentru că presupune un conflict între idei, atitudini, etc. De aceea se şi numeşte cognitivă. Este la nivel cerebral şi/sau de conştiinţă. Dacă nu ar fi existentă la ultimul nivel,nu ar exista deloc această disonanţă, fir-ar! Nici măcar o rezonanţă sau consonanţă. Pentru că nu există agenţii între care să se nască. Un cititor scria: "...Si ce-ar fi sa le spunem oamenilor ca un domn numit Festinger si-a dat seama, pe la 1957, ca oamenii se simt pur si simplu prost cind isi dau seama ca au o atitudine negativa fata de un incident/experiment de laborator, dar ca li se cere sa povesteasca exact contrariul. Si ce fac ei ca sa reduca tensiunea asta? Daca ii platesti 1$, devin mai favorabili incidentului/experimentului decit daca ii platesti 20$."
În al doilea rând, exemplul pe care acest domn ni-l oferă, pentru a înţelege mai în profunzime sensul noţiunii de disonanţă cognitivă, este următorul: "tinem regim de o saptamana, vrem sa slabim, insa ne dam seama ca tocmai am terminat de mancat 3 prajituri". Alo, nenea! Conflictul dintre comportament şi intenţie nu presupune de fiecare dată o disonanţă cognitivă. Cu atât mai puţin aici. În acest caz, psihologii cică vorbesc despre o altă treabă, cam departe de sensul dat exemplului, anume ideea inducerii disonanţei cognitive pentru a produce o schimbare. Altfel spus, disonanţa cognitivă apare autoindusă şi poate folosi la o eventuală schimbare de comportament. Îmbârligătură mare, ce mai... Las' că ştie mai bine Gabi ce şi cum.
În orice caz, prost exemplul şi proaste asocierile, ca şi definiţiile. Cred că mai cinstit era un copy-paste dintr-un dicţionar de sociologie.
Dar, vorba aia, avem prinţipuri, nenică, şi suntem specialişti, chiar dacă nespecializaţi!
joi, 8 mai 2008
Nici o idee
luni, 5 mai 2008
Încearcă şi cu o femeie!
duminică, 4 mai 2008
"Acolo era să mor"
miercuri, 23 aprilie 2008
Cele şapte minuni pierdute ale Caracalului
luni, 21 aprilie 2008
DiDaRi ştiu să CÂNTE
"Dacă omul nu ar avea suflet, sigur muzica i-ar fi creat unul", spunea Cioran, gândindu-se la păsările care cântă cu atâta zel, dar nu vibrează la calofonii precum sufletul omenesc. Ne naştem cu muzică şi dăm colţul tot pe muzică. Ce mai contează că numai muzică nu e prima (zbieratul de nou-născut) sau că numai de viată nu-ţi mai arde când mormăie popa la groapă.
Altfel spus, unii "cântă", alţii cântă, iar câţiva CÂNTĂ. Şi aici nu merge cu "you say păteitou, I say pătatou". (Hai că am trântit o introducere de mi-au dat mie lacrimile)
Ei bine, DiDaRi chiar ştiu să CÂNTE. Am ataşat o preluare video să se înţeleagă mai bine ideea.
DiDaRi = Dia, Dae, Rio. Locaţie: Irvine, California.
Dia: ghitară/voce; vârstă 23. Dae: ghitară/voce, vârsta 23. Rio: percuţie, 21 de ani.Gaşca se formează în 2006. Cântă doar cover-uri acustice prin diferite localuri din California. Autodidacte din câte am înţeles.
Recunosc că, în materie de alternativ sau de pop (nu mai zic heavy sau folk), nu prea mă topesc după vocaliste; se pare, însă, că tipele astea au câte ceva de zis atât vocal, cât şi instrumental, motiv pentru care am şi decis să le promovez aici.
Hai că poate data viitoare promovez şi un popă ceva...
vineri, 18 aprilie 2008
Elinii - incontestabilii inventatori ai aerodinelor
luni, 14 aprilie 2008
Ţopăială absurdă pe (I Can't Get No) Satisfaction
O piesă extraordinară, a cărei istorie este destul de interesantă. Iniţial, a fost concepută de Keith Richards, în '65 şi apoi prezentată lui Mick Jagger, căruia i-a gâdilat urechea; s-au pus împreună la treabă şi au făcut lirica şi aşa a luat naştere poate cel mai cunoscut hit al rock'n'roll-ului mondial. Ce-i drept, nu primul, dacă este să ţinem cont măcar de "Rock Around the Clock" al lui Bill Haley care s-a clasat pe locul întâi în topul revistei "Billboard" în - atenţie! - 1954. Dar asta deja este o altă poveste.
Revenind la piesa celor de la Rolling Stones, mi se pare demn de ţinut cont că, în primă instanţă, aceasta a fost cântată în versiune folk. Şi aşa ar fi rămas, dacă nu se apuca Richards să-şi cumpere o minunăţie de pedală de fuzz, chiar înainte de a intra cu noua compoziţie în studio, convins că numai cu acest single îşi va scoate banii pe încă una, poate chiar mai bună. Şi, odată ajunşi în studio pe 10 mai şi cuplată ghitara la respectiva drăcie, au luat-o razna cu toţii.
Ceea ce este şi mai interesant este faptul că muzicienilor nici prin cap nu le-a trecut câtă demenţă poate ieşi dintr-aşa o piesă, odată cu efectul de distors. Cântată acustic, piesa suna, într-adevăr, foarte bine, iar textele - din nou atenţie! - se pretau perfect: un ritm sacadat, aproape de schizofrenie, pe care expică faptul că nu poate avea nici o satisfacţie; nici de pe urma ăluia pe care-l ascultă la radio în maşină cu ştiri care nu-i spun nimic, nici din reclamele de la TV care-i arată cât de albe-i pot fi cămăşile sau că nu are nici o şansă să devină bărbat dacă nu fumează aceleaşi ţigări. Restul textului cred că-l ştim cu toţii.
Şi, vorba lui Moţu', când vezi prin cluburi că toată lumea urlă cu ranjetul pe gură, zbânţuindu-se de mama focului că nu poate avea nici o satisfacţie, mai ceva ca după un câştig, şi o mai ţin în ritmul ăsta până ajung acasă ţipând bucuroşi pe străzi, îţi cam vine să te întrebi dacă nu cumva suferi de tulburări axiologice.
Este drept, formula descoperită de băieţii ăştia acum 43 de ani este monumentală şi, pe bună dreptate, capabilă să genereze atitudini. Dar, totuşi, rock and roll-ul, deşi o muzică de distracţie, are, dincolo de formă, un conţinut. Or, când vorbim de (I Can't Get No) Satisfaction, ne referim, din nefericire, la o capodoperă incontestabilă a muzicii mondiale gresit înţeleasă poate de prea mulţi dintre noi.
Scrisoarea...
M-am gândit să fac publice câteva dintre cover-urile pe care le încerc în timpul liber împreună cu Dan. Sper să fie o surpriză frumoasă şi pentru el. Deocamdată, până vom cădea de comun acord ce să facem public şi ce nu, vă prezint o versiune cântată acum vre-o două luni la piesa "Scrisoare de Bun Rămas".
Muzica - Mircea Baniciu, textele: George Tarnea. Piesă apărută pe albumul "Ploaia", 1984, Electrecord. Sper să placă.
duminică, 13 aprilie 2008
Mişcare de rezistenţă împotriva prostiei revărsate
Una dintre memorabilele seri s-a terminat cu interpretarea de către Tetea, 'Culae Alifantis şi Mircea Florian (care nu a ezitat să cadă de trei ori pe scenă în hohotele de râns ale lui Baniciu) a "Cântecului bufonului", după care, genialul Moţu' s-a adresat celor strânşi pe plajă să-i asculte şi să-i vadă: "Rugămintea noastră este aceea de a lua cu Dumneavoastră, când plecaţi, şi resturile. Să lăsăm plaja curată, aşa cum am încercat şi noi să curăţim sufletele. Muzica rock, în general, ca şi festivalul Folk You se vrea o mişcare de rezistenţă împotriva prostiei revărsate."
Atunci mi-a tunat pentru prima dată în minte să scriu despre idioţeniile de care ne lovim zilnic. Şi, într-un final, se pare că m-am şi apucat de asta.
Menţionez că blogul acesta, dorindu-se a fi unul despre şi NU cu idioţenii, va cuprinde şi alte topicuri - sper eu - în contrast cu ceea ce ironizez.