duminică, 14 septembrie 2008
Binecuvântări de pe hi5
sâmbătă, 5 iulie 2008
Este doar un mit
Într-adevăr, dacă te apuci şi tastezi toata treaba respectivă şi apeşi Enter, ţi se vor umple câteva sute de pagini de text. Dacă arunci un ochi pe conţinut, observi că acesta este repetitiv. De exemplu, în Word 2007, apare ceva în genul "On the Insert tab, the galleries include items that are designed to coordinate with the overall look of your document. You can use these galleries to insert tables, headers, footers, lists, cover pages...". Intre paranteze, se pot pune orice valori cuprinse între 1,2 şi 200,90, respectiv numărul de rânduri şi de paragrafe. Surpriza cea mai mare a fost când am încercat în Word 2003. Conţinutul este următorul: "The quick brown fox jumps over the lazy dog."sau, dacă ai setările pe română, "Agera vulpe maronie sare peste cainele cel lenes.", la fel, propoziţia repetându-se pe câteva sute de pagini.
Părerile sunt împărţite. Unii spun, pe forumuri, că acesta ar fi, de fapt, codul pentru testarea caracterelor. Alţii crde că textul (cel puţin în Word 2007) ar face parte din meniul de Help. Dan zicea că este, de fapt, metoda celor de la Microsoft de a-şi atrage minţi geniale, altfel decât simplele texte şi interviuri.
Spre dezamăgirea băieţilor care şi-au pierdut, pare-se, săptămâni la rând în faţa calculatorului, în speranţa de a câştiga bani grei, am dat peste un DNS (http://support.microsoft.com/kb/q212251/)care nu doar că spulberă speranţele acestora, dar dă şi o explicaţie a "fenomenului", care pare să existe şi în meniul de Help. Pagina are ca titlu "How to insert sample text into a document in Word".
Ei, nu e prea mare dezamăgirea şi nici noutatea că banii se obţin greu, mai ales de la o corpotaţie precum Microsoft. Stau, însă, şi ma gandesc... Oare câţi studenţi nu ar face chetă să-l plătească ei pe Bill Gates pentru un scriptuleţ în Word care să genereze, automat, teza de licenţă, chiar neidentată şi fără note de subsol?
vineri, 20 iunie 2008
luni, 12 mai 2008
Disonanţă vs. Sonare
În primul rând, disonanţa (ca noţiune din psihologie) nu "devine" cognitivă, ci ea este cognitivă prin definiţie, pentru că presupune un conflict între idei, atitudini, etc. De aceea se şi numeşte cognitivă. Este la nivel cerebral şi/sau de conştiinţă. Dacă nu ar fi existentă la ultimul nivel,nu ar exista deloc această disonanţă, fir-ar! Nici măcar o rezonanţă sau consonanţă. Pentru că nu există agenţii între care să se nască. Un cititor scria: "...Si ce-ar fi sa le spunem oamenilor ca un domn numit Festinger si-a dat seama, pe la 1957, ca oamenii se simt pur si simplu prost cind isi dau seama ca au o atitudine negativa fata de un incident/experiment de laborator, dar ca li se cere sa povesteasca exact contrariul. Si ce fac ei ca sa reduca tensiunea asta? Daca ii platesti 1$, devin mai favorabili incidentului/experimentului decit daca ii platesti 20$."
În al doilea rând, exemplul pe care acest domn ni-l oferă, pentru a înţelege mai în profunzime sensul noţiunii de disonanţă cognitivă, este următorul: "tinem regim de o saptamana, vrem sa slabim, insa ne dam seama ca tocmai am terminat de mancat 3 prajituri". Alo, nenea! Conflictul dintre comportament şi intenţie nu presupune de fiecare dată o disonanţă cognitivă. Cu atât mai puţin aici. În acest caz, psihologii cică vorbesc despre o altă treabă, cam departe de sensul dat exemplului, anume ideea inducerii disonanţei cognitive pentru a produce o schimbare. Altfel spus, disonanţa cognitivă apare autoindusă şi poate folosi la o eventuală schimbare de comportament. Îmbârligătură mare, ce mai... Las' că ştie mai bine Gabi ce şi cum.
În orice caz, prost exemplul şi proaste asocierile, ca şi definiţiile. Cred că mai cinstit era un copy-paste dintr-un dicţionar de sociologie.
Dar, vorba aia, avem prinţipuri, nenică, şi suntem specialişti, chiar dacă nespecializaţi!